Poftă sau compulsie?

Timp de citit: 4 minute

Poftă sau compulsie?

Zilele trecute am pus o întrebare pe grupul de Facebook legată de provocările din alimentație și aproape toate răspunsurile au mers în zona poftelor și a mâncatului compulsiv.

Mâncatul compulsiv și mâncatul de poftă sunt două comportamente alimentare total diferite, dar au o serie de asemănări.

Ca să îți dai seama în ce parte înclini balanța, este esențial să cunoști diferențele dintre cele două practici.

Mâncatul Compulsiv

Cuprins

presupune pierderea controlului în relația cu mâncarea. Persoanele nu se pot opri din mâncat, chiar dacă sunt sătule;
se consumă cantități mari de alimente, într-o perioadă scurtă de timp;
episodul de mâncat compulsiv se repetă frecvent, de obicei cel puțin o dată pe săptămână timp de cel puțin trei luni, conform criteriilor DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale);
este adesea însoțit de sentimente de vinovăție, rușine și anxietate;
se consideră o tulburare alimentară și necesită intervenție terapeutică și de specialitate.

Așa se ”vede” și se ”simte” mâncatul compulsiv:

Imaginează-ți că la o singură masă consumi două pizza mari, o cutie de înghețată și o farfurie plină de prăjituri. Acest comportament este însoțit de un sentiment de pierdere a controlului și vinovăție ulterioară.

Mâncatul de Poftă

implică dorința de a consuma anumite alimente datorită plăcerii sau gustului, dar fără o pierdere totală a controlului. Persoana alege să mănânce un aliment specific pentru a-și satisface o poftă, dar poate să se oprească oricând dorește;
de obicei, implică consumul unor cantități moderate de alimente;
poftele nu urmează un tipar strict sau frecvent, apar ocazional, în funcție de circumstanțe;
pofta poate fi declanșată de stimuli externi, cum ar fi vederea sau mirosul unui aliment atractiv. Sentimentele negative, precum vinovăția, sunt mai puțin frecvente și mai puțin intense decât în cazul mâncatului compulsiv;
nu se consideră o tulburare alimentară și nu necesită intervenție de specialitate.

Cum ”arată” mâncatul de poftă?

Alegi să mănânci o felie de tort la o aniversare pentru că arată delicios și vrei să îți satisfaci plăcerea gustului, dar te oprești după una sau maxim două felii.

Diferențe cheie

Pierderea Controlului

Compulsie: pierzi total controlul asupra cantității de alimente consumate.

Mâncatul de poftă: ai control asupra cantității și frecvenței consumului.

Cantitatea

Compulsie: consumi cantități mari de alimente într-un timp scurt.

Poftă: mănânci cantități moderate de alimente pentru satisfacerea unei dorințe.

Frecvența

Compulsie: se întâmplă frecvent și repetitiv (cel puțin o dată pe săptămână).

Poftă: ocazional, fără un tipar fix.

Emoții asociate

Compulsie: ai sentimente puternice de vinovăție, rușine și anxietate.

Poftă: mănânci din plăcere, cu puține sau fără sentimente negative.

Deși mâncatul compulsiv și mâncatul de poftă pot părea similare la suprafață, ele sunt comportamente diferite.

Mâncatul compulsiv este o tulburare alimentară care necesită atenție specializată mai ales dacă afectează sănătatea și bunăstarea, în timp ce mâncatul de poftă este un comportament normal care poate fi gestionat prin practici alimentare conștiente și echilibrate.

Dacă simți că te încadrezi în zona mâncatului compulsiv, vreau să îți spun care sunt top 3 cauze care duc la această tulburare alimentară și ce soluții poți folosi ca să gestionezi acest comportament.

Cauze care stau la baza mâncatului compulsiv

Mâncatul compulsiv afectează milioane de oameni din întreaga lume și are implicații serioase asupra sănătății fizice și mentale.

Factori biologici

Studiile arată că predispoziția genetică joacă un rol semnificativ în dezvoltarea tulburărilor alimentare.

Dezechilibrele neurochimice de la nivelul creierului, în special în sistemele de dopamină și serotonină, contribuie la comportamente alimentare compulsive.

Factori psihologici

Stresul cronic, depresia și anxietatea sunt adesea factori declanșatori pentru mâncatul compulsiv.

Un studiu din Appetite a demonstrat că indivizii care experimentează stres ridicat au o probabilitate mai mare de a recurge la mâncatul emoțional pentru a face față emoțiilor negative .

În același timp persoanele cu o imagine de sine scăzută și cele care suferă de depresie au un risc crescut de a dezvolta tulburări alimentare.

Factori sociali și de mediu

Societatea promovează standarde nerealiste de frumusețe și se resimte o presiune mare în a menține anumite tipare corporale.

Această dorință de ”aliniere” la standarde duce la diete restrictive, iar aceste restricții alimentare sunt frecvent urmate de episoade de mâncat compulsiv.

Disponibilitatea constantă a alimentelor procesate și hipercalorice, bogate în zahăr și grăsimi sunt special formulate pentru a fi extrem de gustoase și duc la supra-alimentare.

Ce soluții practice ai la îndemână?

Nutriția

Planificarea meselor și alimentația conștientă:

Existența unui plan alimentar corect structurat, care include mese regulate și sănătoase ajută în prevenirea acestor episoade.

În același timp o alimentație conștientă, care implică atenția deplină asupra alimentelor consumate (nu stai pe telefon, nu urmărești o emisiune sau un serial la TV), ajută la recunoașterea senzației de sațietate și reduce nevoia de a mânca până la refuz.

Cantitate suficientă de nutrienți

Atunci când asiguri un aport suficient de proteine, fibre și grăsimi sănătoase, ai o senzație de sațietate, stabilizezi nivelul de zahăr din sânge și automat reduci impulsurile de a mânca în exces.

Intervenții psihologice

Terapia reprezintă un prim pas în identificarea și modificarea gândurilor și a comportamentelor negative legate de alimentație.

Activitățile de relaxare și meditația te ajută în dezvoltarea unei relații mai sănătoase cu mâncarea și la gestionarea stresului, care este adesea un factor declanșator pentru această tulburare alimentară.

Stilul de viață și comunitatea

Activitate Fizică

Exercițiile fizice regulate nu doar că îți îmbunătățesc sănătatea fizică, dar reduc stresul și anxietatea, Plimbările în aer liber, yoga și pilates, te vor ajuta să te relaxezi și induc o stare generală de bine.

Comunitate și suport

Implicarea în diverse activități comune sau în grupuri de suport îți oferă un sentiment de comunitate și sprijin emoțional, esențiale pentru o viață echilibrată pe toate planurile.

Mâncatul compulsiv este o tulburare complexă, multifactorială. Abordarea sa necesită o strategie integrativă, care combină intervențiile nutriționale cu terapii psihologice și modificări de stil de viață.

Doar prin înțelegerea cauzelor profunde și aplicarea soluțiilor bazate pe dovezi, se dezvoltă o relație mai sănătoasă cu mâncarea și se îmbunătățește calitatea vieții.

Pentru o abordare echilibrată a nutriției, îți sugerez să descarci gratuit acest plan alimentar, care cuprinde 7 zile de meniuri complete și rețete sănătoase.